vineri, 29 aprilie 2011

versuri de dragoste

Fara tine...                                                                                                                                  

Raze ruginii se desprind din vapaia amurgului,
Topind cu fiorul lor o ultima speranta,
Ce o ingrop cu siroaie de lacrimi
Si mii de vise pierdute..

In insula singuratatii am naufragiat
Purtata de corabia uitarii tale,
Ma cufund in apele tristetii,
Adunand amintirile noastre.

In zadar iti scriu cuvinte de dor,
Cerul m-a blestemat
Sa te iubesc in nestire,
Oriunde merge...sa nu pot respira fara tine...

Fara dulceata atingerii tale,
Trupul meu se ofileste,
Fara saruturile suave,
Ma inebuneste asurzitoarea tacere.

Fara atingerea patimasa
Imi raceste trupul....

Vino la mine!!!
Pentru ultima data!!!
Culege-mi din abisul durerii,
Frimituri de suflet.

Stiu...
E prea tarziu pentru noi...
Cenusa timpului se asterne,
Peste ruinele sufletului meu...

Mi-e greu sa ating pustiul din jur,
Mi-e greu sa te exilez la marginea sufletului meu,
Mi-e greu sa mai cred...
In suflete pereche.

Fara tine...
Am incetat sa mai zambesc...
Fara tine...
Viata mi se pierde
In non-sensuri....
Fara tine....
Inima sangerea neincetat!



Declaratie

 Port in suflet o iubire trista care-mi face pasii grei sa ramana mult in urma ochilor visatori. Nimeni nu-mi mai asterne un zambet la picioare sa-mi fie drumul mai lin, nimeni nu-mi mai spune vorbe frumoase sa-mi fie visele mai luminoase, soarele se-ndeparteaza in apus si-mi ramane tovaras de drum doar frigul noptii.
Visele sunt date oricui vrea sa le ia, dar iubirile raman doar celor care ajung la ele, care au norocul sa le gaseasca.
Port in suflet o iubire trista, cioburile visului meu cel mai frumos, la care nu pot sa renunt, pare imposibil sa le mai pot aduna inapoi la loc dar sunt tot ce mi-au ramas, fara ele nu mai am nimic, fara ele pasii mei se vor opri...
Viata e o lupta si fiecare clipa de iubire e o victorie, viata e o lupta si eu sunt atat de infranta!



TRIST

Daca lacrimile sunt ca stropii de ploaie ale mele sunt fulgi de nea, atat de mult le-a racit suferinta. Inima imi doarme amortita sub ele intr-o asteptare eterna.
Tu stii bine ce asteapta ea, dar nu intelegi si n-ai sa afli niciodata prin ce trece si ce simte. Uneori ma mir cum imi iubesc atat calaul. Probabil deoarece eu pot vedea doar ingerul din tine, si plang si visez la el, la cat de frumos era cand ma iubea.
Am vrut sa fur un inger din ceruri si-am primit cea mai crunta pedeapsa - ingerul mi s-a prefacut in demon si visul in cosmar..


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu